Rușinea, Adam și Eva – Jurnalul Alexandrei Luvin_Yoyo – 23.05.1995

Sunt Alexandra. Am 8 ani, în curând o să împlinesc 9. Trebuie să fac prima comuniune. La catolici toți copii trebuie să facă la un moment dat prima comuniune și să-l primească pe Dumnezeu. E un fel de slujbă specială.  Și sora mea a făcut prima comuniune. Am fost și eu acolo, a primit un fel de biscuite rotund fără gust și a băut niște vin. Era îmbrăcată ca o mireasă, așa trebuie să te îmbraci, era așa frumoasă. Am fost puțin geloasă, voiam și eu sa arăt așa, ca o prințesă, și să mă bage și pe mine lumea în seamă. Acum o să fie momentul meu. Abia aștept să mă costumez toată în alb și să-mi fac părul cu floricele albe și panglici albe!

Până atunci trebuie sa merg la catehism, care nu știu ce înseamnă, da’ e ca la o oră de religie. Merg în fiecare săptămână la catehism. Acolo e un preot, destul de simpatic, care ne vorbește despre multe lucruri. Nu mi-am făcut prieteni la catehism, pentru că ceilalți copii sunt destul de absenți. Stăm toți cuminți și ascultăm, chiar dacă ne interesează sau nu ce povestește domnul preot. Când nu mă mai interesează ce zice, mă gândesc la alte lucruri și uit că sunt acolo, dar știu să mă prefac, că sunt acolo, mă uit mereu în față, mai dau din cap. Vorbim mult despre fapte bune și lucruri frumoase din Biblie. Am mai auzit poveștile astea și la școală, la ora de religie, unde vine câte-o măicuță, pe care o numim „soră” și tot așa ne spune ce importante sunt lucrurile și faptele bune.

Domnul ăsta de la catehism ne-a povestit și despre cum au apărut oamenii pe pământ. Am mai auzit și povestea asta, mi se pare foarte ciudată. Cică la un moment dat erau doar doi oameni, un el și o ea, Adam și Eva îi chema. Locuiau într-o grădină perfectă și frumoasă și stăteau tot timpul dezbrăcați. Aici apare ciudățenia, n-am înțeles cum de stăteau fără haine, nu știau că sunt dezbrăcați, din cauza asta nici nu le era rușine și se simțeau bine așa. Doar că Eva a făcut tot felul de prostii, a mâncat dintr-un măr foarte gustos, din care n-avea voie să mănânce, și deodată și ea și Adam au scăpat de orbirea aia temporară și au văzut că sunt dezbrăcați. Dacă au văzut asta, li s-a și făcut rușine și de atunci omenirea a început să aibă toate problemele. L-au supărat pe Dumnezeu că au mâncat din mărul ăla foarte bun, din care n-aveau voie. Da’ ce Dumnezeu e și ăsta, care nu-ți dă voie să mănânci din ce e mai bun? Am încercat să întreb asta, am încercat să întreb și cum era treaba cu dezbrăcatul, dar mereu răspunsurile sunt aceleași. Când e vorba de Dumnezeu orice se poate și el e bun, chiar dacă se poartă rău.

Mie mi se pare trasă de păr povestea asta, dar n-am cui să spun asta. Cum adică doi oameni nu-și dădeau seama că sunt dezbrăcați? Credeau că au niște haine pe ei, se vedeau îmbrăcați și brusc n-au mai văzut hainele? Și de ce li s-a făcut rușine? De cine? Oricum erau doar ei doi…  Și dup-aia și-au făcut haine din frunze și toată lumea de-atunci stă îmbrăcată. Și nimeni de atunci n-a mai avut ideea asta să umble dezbrăcat? Doar doi oameni au decis că noi toți întotdeauna o să purtăm straturi, straturi de material pe noi? Aș fi vrut să întreb de ce oamenii trebuie să poarte haine, pentru că animalele nu poartă haine. Adică înțeleg că iarna e frig, da vara e așa cald, că am putea sta foarte bine dezbrăcați de tot și tot am muri de cald. Animalele nu au rușine? Știu că și ele simt și de multe ori seamănă cu oamenii. De ce nu le e rușine? Și de ce oamenilor le e mereu rușine? Aș fi vrut să întreb dacă și în alte religii e tot așa, dacă, peste tot pe lume, oamenii cred că e rușine să fii dezbrăcat. Dar n-am mai întrebat, m-am învățat de la mama și tata că adulților nu le place când pui întrebări din astea.

Mie-mi place când oamenii sunt dezbrăcați, parcă nu e nimic de ascuns, sunt exact așa cum suntem toți. Și-mi place să stau dezbrăcată acasă, am înțeles că pe strada e rușine, că te vede lume care nu te cunoaște, da eu nici acasă nu prea pot. Mama mai umblă dezbrăcată după baie, se dă cu tot felul de creme. Uneori și sora mea mai mare zace în prosop la televizor, în prosop e mult spus, cu un sfert de prosop pe ea,  și așa noi fetele mai putem să stăm goale prin toată casa, dar tata n-ar face asta niciodată și nici nu e de acord, mereu zice că nu e frumos, că nu se poate așa ceva. Pur și simplu nu se stă dezbrăcat nici afară, nici în casă. Trebuie să fim „civilizați”. Mereu aud cuvântul ăsta când vreau să fac ceva altfel decât toată lumea.

by  Alexandra Luvin_Yoyo